Logopedia și terapia senzorială
În terapia logopedică ne ajutăm de simțuri pentru a stimula, corecta și reeduca limbajul copilului – fie că e vorba de limbajul receptiv sau limbajul expresiv.
Dar cum procedăm atunci când copilul are o tulburare de integrare senzorială?
Am întâlnit cazuri în care copiii nu doreau să sufle în instrumentele muzicale ( fluier, flaut, muzicuță, ocarină, etc.), nu mă lăsau să-i examinez (să ating) cavitatea bucală cu spatula medicinală, nu mestecau, nu mâncau anumite alimente din cauza texturii sau a culorii lor, copiii care aveau o reacție de frustrare puternică atunci când atingeau anumite texturi, preferau să fluture anumite obiecte sau luminițe în fața ochilor sau se speriau destul de tare când ne jucam ”avionul sus în aer”.
Ce poți să faci ca logoped în această situație? Copilul nu urmează o formă de terapie senzorială iar rezultatele terapiei logopedice depind de integrarea lui senzorială?
Integrarea senzorială este baza celorlate procese psihice:
Sursa poza: aici
După ce stabilim dacă ne confruntăm cu hiposensibilitate sau hipersensibilitate putem să ne setăm câteva obiective și în funcție de evoluția copilului, să adaptăm terapia logopedică la nevoile lui.
Mai jos vă ofer câteva exemple folosite de mine în terapie:
1.
M. are 2 ani și 4 luni și o sensibilitate la zgomotele produse de instrumentele muzicale de suflat – fluier, trompetă, flaut, muzicuță, ocarină. În timp, și-a creat strategii de evitare și respingere a acestor instrumente, făcând dificilă evaluarea respirației nonverbale în cadrul terapiei.
Metoda folosită a fost o inspirație de moment, ne-am jucat cu bebelușul care a mâncat, a făcut nani și a băut apă cu paiul, a suflat cu paiul în apă, cu trompeta și apoi cu fluierul – făcând bulbuci – a urmat M. să imite aceleași activități ca bebelușul și, treptat, a reușit să sufle în pai, în fluier și în muzicuță, accentul fiind pe reacția bebelușului – de încântare și încurajare. Jocul nostru va continua până când va putea sigură, din propria inițiativă să sufle și să cânte în instrumentele muzicale.
2.
F. are 5 ani și este diagnosticat cu autism atipic. Este hiposensibil pe tactil și caută senzațiile puternice la atingere, în special la degete. După ce am descoperit că este o senzație plăcută pentru el, am folosit-o ca recompensă. Acum o cere singur – verbal. A fost o motivație puternică pentru el și astfel am reușit să scoatem anumite sunete și silabe cu sens.
3.
N. are 4 ani și, când a venit în terapie acum un an, încă mânca pasat sau alimente moi – biscuiți, dulciuri cu blat moale, fructe moi ( banana, para, pepene).
Avea o sensibilitate foarte mare la tot ce introduceam în gură și nu era un aliment preferat. În terapie am folosit inițial lingurița de plastic cu care mânca acasă pentru a stimula mușcătura și am introdus joculețe – amândoi aveam câte o linguriță și ne jucam: mașina de pompieri parchează lingura în gură, sau 1, 2, 3 – cine mușcă primul!
Apoi am folosit Grabber M, verde – un instrument pentru mușcat recomandat persoanelor cu un tonus oral scăzut, care învață mușcatul și mestecatul, în sesiuni de desensibilizare, cu recompensă imediată și puternică ( mașina de pompieri cu scară). A durat 4 ședințe pentru a accepta Grabber-ul și acum, după 10 ședințe, reușește să mestece corect câteva alimentele și totodată pronunția sunetelor deficitare s-a îmbunătățit considerabil.
Am să revin cu alte activități senzoriale în materialele următoare. Până atunci, aveți câteva idei utile aici și aici.
P.S. Aceste activități nu sunt menite să înlocuiască terapia senzorială ci să o completeze.
Spor la joacă!
Cu drag,
Amalia Lupu – logoped
Logopedie Distractiva 